Inca nu...

Desi am scris un text acum 10 minute, inca nu mi-am calmat gandurile, ma gandeam la inelul meu de pe deget, pretiosul meu inel...Si m-am gadit ca as putea sa-l numesc inelul iluzilor sau inelul naivitatii... Un inel cu una dintre cele mai frumoase semnificatii , dar un inel al spaimei , al nesigurantei...E asezat pe mana mea dreapta ,Si se ascunde dupa celelalte degete care parca nu m-ar lasa sa-l vad pentru a nu zbura din nou intr-o lume perfecta...Dar degeaba , asa sunt eu...Sunt cea ce viseaza, sunt cea ce are incrdere in toti oamenii, sunt eu... As vrea sa schimb unele lucruri, dar sunt eu... Gandurile ma framanta ca pe un aluat de prajitura... Dar o sa ies cu fruntea sus azi, da asa am sa fac, chiar daca sunt sigura ca o sa ma intorc cu ea plecata si sturcita de lucruri care sunt prea mult pentru mine. Dar eu tot te iubesc, eu tot consider ca tu esti... Deja sa invit un mic zambet in coltul buzei... Destul pentru gandurile mele "emo" pt azi:))...